Controlul Fumatului la Locul de Munca
Tutunul este o plantă din familia Solanacee, genul Nicotiana şi este originară din Mexic. Se cunosc peste 60 de specii; cea mai răspândită este Nicotiana Tabacum. Această specie reprezintă peste 90% din producţia mondială de tutun. Planta a ajuns în Europa prin intermediul navigatorilor spanioli ai lui Cristofor Columb. Aceştia i-au oferit ambasadorului Franţei în Portugalia, Jean Nicot, un mănunchi de Frunze de tutun aprinse. Domnul Nicot a introdus tutunul la curtea Caterinei de Medicis şi a dat numele său nicotinei.
În România tutunul a fost adus de turci în secolul XVI. Primele fabrici de prelucrare a tutunului au apărut în Moldova în 1814 şi în Muntenia în 1821.
Tutunul se consuma iniţial sub formă de tutun de pipă sau rulat. Prima ţigaretă, forma cea mai răspândită sub care găsim acum tutunul, a fost fabricată în 1850. Consumul de ţigări se situa în 1940 la valoarea de 1 000 de miliarde. După cel de al doilea război mondial, consumul de tutun devine o modă, în 2000 consumul ajungând la 5 500 miliarde.
O ţigaretă conţine în jur de 92% tutun şi restul aditivi sau agenţi de textură, astfel că cele peste 6 milioane de tone de ţigarete vândute astăzi conţin aproximativ 500 000 de tone de aditivi. În Europa sunt autorizaţi aproximativ 400 de aditivi. Producătorii nu îşi informează consumatorii despre existenţa acestor aditivi.
Fumul de ţigaretă conţine aproximativ 4 000 de substanţe, dintre care nitrosamina, benzoprenul şi dioxina sunt cancerigene. Pe lângă acestea, în fum se regăseşte poloniu radioactiv, oxid de carbon care provoacă hipoxie sanguină şi musculară şi nicotina care provoacă dependenţa.
Substanţele prezente în fumul de ţigaretă sunt legate de 23 de afecţiuni care afectează creierul (accident vascular cerebral), gura şi faringele, laringele şi traheea, plămânii, inima, esofagul şi stomacul, pancreasul, aparatul urinar, oasele (osteoporoză), arterele periferice (artrita membrelor inferioare), pielea, testiculele (scăderea fertilităţii şi impotenţa), uterul şi ovarele (infertilitate, avort, menopauză precoce, cancer de col).
Cancerul pulmonar este determinat în proporţie de 90% de fumat. Numărul de ani de fumat creşte riscul chiar dacă numărul de ţigarete fumate zilnic nu este mare. Patru cincimi dintre bărbaţii impotenţi sunt fumători.
Prin renunţarea la fumat se reduce drastic riscul de a dezvolta afecţiunile enumerate mai sus. Pe termen scurt şi mediu efectele renunţării la fumat sunt următoarele: după 8 ore, nivelul de monoxid de carbon scade până la valoarea normală iar nivelul de oxigen creşte până la valoarea normală; după 48 de ore se îmbunătăţesc gustul şi mirosul; după 72 de ore se îmbunătăţeşte capacitatea pulmonară şi respiraţia devine mai uşoară; după 2-3 săptămâni funcţia pulmonară creşte cu până la 30%; după o lună începe să se amelioreze tusea, oboseala şi respiraţia greoaie.
Dacă aveţi nevoie de ajutor pentru a renunţa la fumat apelaţi cu încredere la personalul specializat. Oricât am vrea să vedem partea "bună" a fumatului, aceasta nu există.
